Așa cum avem nevoi fiziologice, avem și nevoi emoționale; dacă ele nu ne sunt împlinite în relația cu părinții, noi tragem concluzii foarte nesănătoase despre noi, oameni și viață în general. Adică se formează niște convingeri centrale sau scheme cognitive / scheme dezadaptative timpurii (Early Maladaptive Schema, EMS, Young, 1990) care ne vor influența relațiile cu ceilalți. Schemele cognitive conțin informații din trecut, imagini, senzații corporale și emoții; atunci când cineva se comportă nepotrivit sau e doar percepția noastră că se comportă astfel, ele se declanșează în noi și sunt însoțite de emoții puternice precum durerea, rușinea, frica sau furia. Schemele se formează până la vârsta de 4-5 ani, iar dacă rămân netratate, în timp, se elaborează, devin tot mai puternice și continuă să ne influențeze relațiile cu ceilalți, devenind trăsăturile noastre de personalitate. Cu cât sunt mai puternice, cu atât problemele psihologice sunt mai mari. Schemele cognitive sunt foarte rezistente la schimbare odată ce s-au format; asta se întâmplă deoarece o caracteristică a minții noastre este „constanța cognitivă”, care ne ajută să ne menținem o viziune stabilă asupra noastră și asupra lumii chiar dacă ea este una distorsionată (Young, Klosko și Weishaar, 2003). Ele au fost descrise de Jeffrey Young și colaboratorii (1990), cel care a dezvoltat apoi și terapia necesară ameliorării acestora, numită „schema therapy” (https://schematherapysociety.org), o formă de terapie integrativă, o elaborare și o aprofundare a terapiei cognitiv-comportamentale. Mai jos sunt descrise succint aceste convingeri:

1. Sentimentul de abandon (Abandonment Schema): teama că tu sau cei apropiați veți păți ceva rău – boală, moarte, accident – și veți fi separați unii de alții.
   
   
2. Sentimentul că e ceva în neregulă cu mine (Defectiveness / Shame Schema): sentimentul că ceva îți lipsește, că ești defect, că nu ești ca alții, că alții sunt mai buni decât tine; crezi că ceilalți vor observa asta la tine și nu te vor mai iubi sau plăcea la fel de mult.
   
   
3. Deprivarea emoțională (Emotional Deprivation Schema): sentimentul că ceilalți nu te înțeleg și, în consecință, te simți singur și nedreptățit, iar uneori chiar devii furios și spui „Nu e corect!”; în sinea ta ai convingerea că în viața asta nu o să primești niciodată ceea ce ai nevoie.
   
   
4. Schema de neîncredere și de suspiciune (Mistrust / Abuse Schema): convingerea că oamenii sunt răi, că vor să te rănească intenționat, să se folosească de tine, ceea ce te face să nu ai încredere în ei și să-i ții la distanță.
   
   
5. Schema de limite insuficiente și sentimentul că mi se cuvine (Insufficient Limits and Entitlement Schema): vrei să faci numai ce vrei tu, când vrei tu și cum vrei tu, iar dacă nu poți, te enervezi; ai o toleranță scăzută la frustrare atunci când lucrurile nu se întâmplă imediat sau trebuie să depui efort.
   
   
6. Schema de dependență (Dependency Schema): dacă părinții tăi tot timpul ți-au dat sfaturi, sugestii sau au făcut lucrurile în locul tău, atunci ți-ai dezvoltat sentimentul că ai tot timpul nevoie de ajutorul celorlalți pentru a reuși.
   
   
7. Schema de eșec (Failure Schema): părinții tăi ți-au transmis în vreun fel că nu se așteaptă la mare lucru de la tine și atunci simți că nu ești la fel de bun profesional ca ceilalți și că nu ai ceea ce îți trebuie ca să reușești, că ești un ratat.
   
    
8. Schema de contopire (Enmeshment / Undeveloped Self Schema): unul dintre părinți a fost foarte intruziv și
   te-a făcut să crezi că asta înseamnă să fii apropiat de cineva, ca și cum ați fi o singură persoană, că trebuie să vă spuneți tot unul altuia, să faceți totul împreună, dar de fapt era ceea ce își dorea el în detrimentul nevoilor tale, tu neputând să-ți dezvolți propria identitate.
   
   
9. Schema de subjugare (Subjugation Schema): sentimentul că nu ai încotro decât să cedezi nevoilor celuilalt pentru că te simți vinovat, îți este teamă să nu se enerveze sau crezi că te va părăsi.
   
   
10. Schema de sacrificiu (Self-Sacrifice Schema): te simți vinovat și egoist ori de câte ori faci ceva pentru tine, așa că în permanență îți sacrifici propriile nevoi pentru a le împlini pe ale altora. Crezi că ceea ce faci sau spui tu îi produce suferință celuilalt, că nevoile lui sunt mai importante decât ale tale și că asta înseamnă să fii bun. Ai un sentiment exagerat de responsabilitate pentru alții.
    
    
11. Schema de perfecționism (Unrelanting Standards Schema): sentimentul că niciodată nu ești suficient de bun, că tot timpul se putea mai bine; simți constant o presiune internă (ex. Nu ai făcut…, Trebuia să faci…) și un sentiment de vinovăție. De fapt, îți este foarte frică să nu greșești.
    
    
12. Schema de căutare de atenție / admirație și aprobare (Approval Seeking / Recognition Seeking Schema): pui un accent foarte mare pe ceea ce cred ceilalți despre tine și faci lucrurile în primul rând ca ceilalți să te placă și să obții admirația lor în detrimentul a ceea ce ai tu nevoie cu adevărat.
    
    
13. Schema de pedeapsă (Punitiveness Schema): sentimentul că ești rău și că meriți să fii aspru pedepsit pentru asta și tu, și ceilalți; nu manifești deloc milă și înțelegere față de greșelile tale sau ale altora.
    
    

În funcție de caracteristicile mediului în care am crescut, le avem în intensități diferite și le facem față în mod diferit. Ceea ce mi se pare însă foarte important este faptul că cu fiecare generație putem reduce povara intensității lor, lăsându-le moștenire copiilor o stare de sănătate tot mai bună. Tu ce ești dispus să faci pentru copilul tău?